Dragul meu Tata,
Iti scriu aici pe Internet, in jurnalul meu public. Stiu ca poate n-ai sa vezi asta niciodata, pt ca tehnologia nu a facut si nu face parte din viata ta. Imi astern toate gandurile legate de tine care curg cascada de fiecare data cand sti sa ma certi sau sa ma plesnesti [ bun mod de a-ti castiga respectul, n-am ce zice ].
Spui tot timpul: "tu ai sange albastru, tu esti de vita nobila". Dar daca asta e sangele care iti curge prin vene, tatal meu drag, ma lipsesc total. Pentru ca prin venele tale nu curge sange rosu, nu curge iubire, ci egoism, mandrie si dorinta de vedea raul in om. In special in noi, familia ta. Noi, singurii oameni de pe pamant care te iubesc, care incearca sa vada un bine in tine [ chiar dak tre sa ne chinuim mult, dar il scoatem tot timpul ], care e alaturi de tine in toate momentele, care iti stie toate ticurile, frustrarile, sentimentele, nelinistile, punctele forte/slabe. Si ce primim inapoi? CONFLICT, dragul meu tata. Pentru ca asta e tot ce ai stiut si sti sa cauti in noi: un motiv de conflict, ceva cu care sa ataci. Dar noi ce sa facem? Suntem slabi in fata ta. De ce? Pentru ca tu ai forta pumnului. O forta pe care noi nu o avem. Sau o avem da nu ne permitem moral sa o folosim.
Vrei tot timpul sa fi respectat. Pentru ce? Pentru ca zi de zi scoti macar un cuvant urat la adresa noastra? Pentru ca zi de zi traim o tensiune in prezenta ta? Pentru ca faci in asa fel incat sa ne dorim sa pleci de acasa? Tot timpul imi spui:"proasta poti fi!" Afla ca sunt mai desteapta ca tine. Dar ce spun aici? Tu nu ai fost curios si nu esti sa afli cine sunt eu cu adevarat. Afla ca stiu sa castig respectul, nu sa mi-l impun ca tine. Afla ca stiu sa ma fac iubita, nu sa cumpar iubirea ca tine. Asa ceva nu se cumpara cu bani, haine sau alte lucruri materiale. Ma lipsesc de toti banii tai, de toate cadourile materiale, de toate telefoanele si altele. Am nevoie sa ma asculti, sa vezi si tu pentru ce ma apreciaza lumea din jur. Pentru ca, foarte interesant, toti au stiut sa vada ceva bun in mine, ceva de apreciat, dar tu, tu, tatal meu, cel care ai contribuit la aparitia mea in lume, nu ai stiut sa vezi nimic din toate astea. Esti un zid. Atat de solid incat nu stiu, nu stiu cum sa il misc. Si ma gandesc la asta zi de zi. Sti ca sufar? Dar, iar, ce vorbesc. Tu nu esti curios de nimic care nu tine de persoana ta.
Spui ca nu vorbim cu tine nimic. Ca tot timpul mami este prima care afla. De ce? Pai frate simplu: pentru ca ea STIE SA ASCULTE. TU, NUUUUUU!!!!! Ei pot sa ii spun toate prostiile, tampeniile si lucrurile care le adun intr-o zi. Ca ea nu se plictiseste. Iti spun : "am luat 10 la x materie". Ce raspuns primesc??? "Si?!" Dar cand auzi de o nota proasta te precipitezi si vine iar "proasta, incompetenta, dobitoaca". Dar cu timpul am crescut si mi-am dat seama ca nu pentru satisfactia ta parentala invat si nici pentru a te mandri cu mine in societate [ ceea ce nici macar nu o faci ]. Ci invat pentru mine, pentru viitorul meu care va fi insutit mai bun decat l-ai avut tu si decat o sa te astepti tu sa fie.
Iti spun direct: ESTI UN LAS!!! Ti-e frica sa nu ne pierzi. Fara noi esti pierdut! Ti-e teama sa nu ramai singur. Si ce faci? Aplici metoda pumnului din nou. Crezi ca o sa tina la nesfarsit? O sa vina un moment cand o sa iti trebuiasca o cana cu apa si n-o sa poti sa te ridici sa ti-o iei singur. Si noi, copiii tai, o sa ti-o aducem. Ca sa iti demonstram ca in ciuda raului pe care ni-l faci, noi te vom iubi si te vom aprecia pentru viata de muncitor pe care ai dus-o, respectiv o duci.
De fiecare data cand sunt pe culmi de fericire, tu sti sa strici tot. De tine ma izbesc tot timpul, omule perete!!! Ma impiedici sa fiu fericita.
Sti bine ca Dumenzeu nu doarme. Si sper ca pedeapsa care o sa o primesti, sa fie constient traita.
Ce nu te ucide te face mai puternic! Intr-un mod paradoxal, ma faci mai puternica si mai dornica zi de zi sa te ignor, sa imi vad de viata mea, de planurile mele si sa iti demonstrez ca exista o persoana mai buna ca tine sau cel putin egala: EU!
Cu toti nervii,
fiica-ta!
