M-am apropiat de el. Statea in fund pe pat, nervos la auzul cuvintelor mele care sfasiau. Incerca, se chinuia sa nu imi arate nici o urma de slabiciune dar am vazut in fruntea incretita, in privirea lui care nu mai era aceeasi, am vazut ca i-am atins orgoliul. M-am apropiat de el cu bazinul si i-am poruncit:
- Atinge-ma!
Isi ridica privirea, uimit de ceea ce auzea.
- Atinge-ma am spus! Atinge-mi coapsele!
Incepea sa imi tremure vocea. Imi venea sa plang dar ma abtineam pentru ca asa cum am spus, ii porunceam nu ma rugam de el. Nu! Nu voiam sa il rog. Mi-a atins coapsele stangaci, cu mainile tremurande si a inceput sa le mangaie cu o hotarare crescanda. Isi afunda fata in pantecul meu, ma strangea cu o putere care ma dobora. Imi era din ce in ce mai greu sa imi stapanesc plansul. Mi-a desfacut slitul pantalonilor, apoi nasturele incet, dezmierdandu-mi pielea cu cele mai tandre sarutari pe care nu credeam ca le voi primi vreodata de la el. Nu era pasional niciodata. Nu stia sa ma sarute in asa fel incat sa imi dea fiori, nu ma excita niciodata in pat. Era un stangaci. Dar acum... parca era un vulcan trezit.
In fine mi-a dat pantalonii jos, apoi chiloteii de dantela alba imaculata, m-a intins pe pat si a inceput sa imi sarute buzele. Atunci am simtit cum se cutremura lumea mea sub trupul lui greoi. In sfarsit mi-a oferit sansa de a ma abandona in bratele lui, de a ma face sa uit de ratiunea care ma impiedica mereu sa traiesc prezentul asa cum trebuia.
Ce a urmat apoi a fost o noapte lunga si tacuta. Acum puteam sa ma desprind. Putea sa imi dea drumul sa zbor.
Dimineata am plecat inainte sa se trezeasca. Nu i-am lasat nici un bilet. Nu voiam sa para ca ma cred intr-un film. Dar i-am lasat pe noptiera o carticica milimetrica adusa din Portugalia in care scria "te iubesc" in toate limbile europene, si un sarut de fluture pe buze. Ma gandeam ca daca nu pricepe in romaneste cat il iubeam, poate in alte limbi ii va fi mai simplu. Cand am iesit din bloc am simtit ca sunt libera. Dar m-a costat mult libertatea asta: am pierdut o parte importanta din mine. La cine ma mai gandeam eu ore in sir? Cui aveam sa ii mai scriu mesaje telefonice zi de zi? Eram, asadar, libera, dar singura. Incotro puteam sa ma indrept?