De neinteles fiinta umana

Nu inteleg iubirea asta: ma poarta pe culmi uneori, ma face sa vreau sa nu mai plece de la mine si sa ramana pentru totdeauna; sa ma doara imposibilitatea eternului pana la lacrimi. Alteori ma duce prin cele mai adanci vai si n-o mai vreau asa; ii vreau tineretea si prospetimea in noptile de vara pe care le voi petrece singura, din Iunie, Iulie, August...

NEobisnuit

It's two hearts living
In two separate worlds Elton John - Sacrifice



Vreau sa imi cladesc viata asa cum vreau eu. Am ajuns la o varsta la care cred ca stiu ce e bine si ce e rau pentru mine si pentru viitorul meu. Vreau sa iau deciziile cu capul meu. Vreau sa ies din tipare, din obisnuit. Stiu si am stiut tot timpul ca viata mea va fi neobisnuita. Imi place neobisnuitul. Dar parintilor mei nu. Si pentru ca inca locuiesc cu ei, e foarte greu. Sa lupt cu ei, nu pot. E ca si umblatul impotriva vantului. Ei vor sa fiu ca 'celelalte fete', sa port papuci ca ele, sa am iubit ca ele, imbracaminte ca ele. Eu vreau sa fiu ca mine, sa port papuci ciudati, sa am iubiti neobisnuiti, imbracaminte dupa moda mea. Ei vor sa stau acasa, sa invat, sa gatesc, sa fac curatenie. Eu vreau sa ma duc la biblioteca sa invat, sa mananc la restaurant, sa am garsoniera mea pe care sa o curat. Da. Asta imi doresc: o garsoniera. O 'cutie' de locuit doar a mea. Sa o varuiesc cu verde si sa pictez floarea-soarelui peste tot. Dar cine ma asculta?
Am decis sa nu mai visez. Visarea asta...imi amaraste viata. Sunt intr-o cusca cu care ar trebui sa ma obisnuiesc dar.. mie imi place NEobisnuitul. Nu mai vreau sa lupt. Cand viata ma va trimite de acasa, voi fi fericita si voi primi libertatea cu bratele deschise. Am sa dansez pe muzica parintilor mei pana atunci.
Ma intreb adeseori: de ce imi pun limitele astea? Ce e viata asta? Nu poate fi doar scoala, acasa si Baia Mare. E absurd.

Nu am mai scris demult pe acest blog. Si nu pentru ca nu am avut timp, ci pentru ca la un moment dat ma tinea calculatorul in clepsidra si nu puteam sa notez nimic. Dar nu e nici o problema pentru ca oricum nu prea aveam despre ce sa scriu.
Ce as putea sa insemnez? Imi vin doar ganduri negative si lacrimi! Asteptam sa treaca timpul, sa imi vindece sufletul si sa explodeze gandurile fericite in cuvinte. Dar cu cat astept, cu atat mi se pare mai in zadar.
Nici nu stiu ce problema am cu precizie. Stiu doar ca nu am mai avut un contact fizic cu vreun baiat de mult timp. Ba nu e mult. Doar 2 luni jumate. Dar pentru o fata care n-a iubit niciodata cu adevarat, care a simtit fluturii doar in rate mici, e mult si frustrant. Ma lupt in fiecare zi cu singuratatea. Dar nu acea singuratate care te tine inchisa intre 4 pereti, care nu te inconjoara de oameni, ci aceea pe care o simti si o resimti in adancuri. Nu gasesc in nimeni sprijinul de care am nevoie. Tot echilibrul meu emotional e distrus. Fiecare zi e un rau care are izvor in ochii mei si nu mai pot. As sparge un set, 100 de seturi de portelanuri, as varsa toata furia asta odata. Dar sa am in bratele cui sa cad daca imi vor fi secate puterile. Atat!
Vreau sa vad Conan 3D la Cinema City
Vreau sa imi cumpar casti pentru telefon
Vreau sa ma duc o data la concertele de la Sarbatoarea Castanelor
Vreau sa vad Anglia.
Nu trebuia sa imi deschid sufletul. Dar oricum nu sunt genul care se ascunde.
Shit!

Fericita si Puternica (ca de obicei)

Incep ziua inca dinainte sa rasara soarele. Acum e chiar intuneric la 5 30 cand ma trezesc, semn ca vine toamna. Ma asteapta o zi lunga cu multe lucruri marunte si stresante de facut. Nimic din ceea ce vreau sa fac mai precis. E vacanta si in fiecare minut visez la locuri pe care vreau sa le vad si pe care as putea daca as avea o farama de timp liber si aprobare de la Imparatia Sa! Visarea asta imi face viata mai grea in fiecare zi.
La sfarsitul zilei sunt epuizata si imi vine sa plang ca nu pot face nimic din ce imi doresc si as vrea sa fac cu adevarat. Nu am timp sau energie nici pentru citit. Dar m-am gandit asa: in loc sa plang ca sunt obosita sau ca am mai avut inca o zi de rahat, mai bine ma bucur ca am putut sa fac atat de multe lucruri intr-o singura zi si ca pot s-o iau de la capat in urmatoarea; ca am trecut peste o zi nasoala fara sa am vreo cadere psihica (desi ma astept in fiecare moment...).
Asa ca, mai bine zambesc la toate astea si ma bucur ca, inca o data, voi veti crede ca sunt fericita si puternica in ciuda faptului ca bla bla. Bravo Dana!!!!! Exact ceea ce iti doresti sa creada toti!

M-am apropiat de el. Statea in fund pe pat, nervos la auzul cuvintelor mele care sfasiau. Incerca, se chinuia sa nu imi arate nici o urma de slabiciune dar am vazut in fruntea incretita, in privirea lui care nu mai era aceeasi, am vazut ca i-am atins orgoliul. M-am apropiat de el cu bazinul si i-am poruncit:
- Atinge-ma!
Isi ridica privirea, uimit de ceea ce auzea.
- Atinge-ma am spus! Atinge-mi coapsele!
Incepea sa imi tremure vocea. Imi venea sa plang dar ma abtineam pentru ca asa cum am spus, ii porunceam nu ma rugam de el. Nu! Nu voiam sa il rog. Mi-a atins coapsele stangaci, cu mainile tremurande si a inceput sa le mangaie cu o hotarare crescanda. Isi afunda fata in pantecul meu, ma strangea cu o putere care ma dobora. Imi era din ce in ce mai greu sa imi stapanesc plansul. Mi-a desfacut slitul pantalonilor, apoi nasturele incet, dezmierdandu-mi pielea cu cele mai tandre sarutari pe care nu credeam ca le voi primi vreodata de la el. Nu era pasional niciodata. Nu stia sa ma sarute in asa fel incat sa imi dea fiori, nu ma excita niciodata in pat. Era un stangaci. Dar acum... parca era un vulcan trezit.
In fine mi-a dat pantalonii jos, apoi chiloteii de dantela alba imaculata, m-a intins pe pat si a inceput sa imi sarute buzele. Atunci am simtit cum se cutremura lumea mea sub trupul lui greoi. In sfarsit mi-a oferit sansa de a ma abandona in bratele lui, de a ma face sa uit de ratiunea care ma impiedica mereu sa traiesc prezentul asa cum trebuia.
Ce a urmat apoi a fost o noapte lunga si tacuta. Acum puteam sa ma desprind. Putea sa imi dea drumul sa zbor.
Dimineata am plecat inainte sa se trezeasca. Nu i-am lasat nici un bilet. Nu voiam sa para ca ma cred intr-un film. Dar i-am lasat pe noptiera o carticica milimetrica adusa din Portugalia in care scria "te iubesc" in toate limbile europene, si un sarut de fluture pe buze. Ma gandeam ca daca nu pricepe in romaneste cat il iubeam, poate in alte limbi ii va fi mai simplu. Cand am iesit din bloc am simtit ca sunt libera. Dar m-a costat mult libertatea asta: am pierdut o parte importanta din mine. La cine ma mai gandeam eu ore in sir? Cui aveam sa ii mai scriu mesaje telefonice zi de zi? Eram, asadar, libera, dar singura. Incotro puteam sa ma indrept?

Aniversare cu parfum de crini

Am pornit nerabdatoare pe drumul catre casa ta - drum care e batatorit deja de insutitii mei pasi care l-au parcurs. Il stiu prea bine si nu e lung, dar in seara aceasta imi pare kilometric.
M-am gatit de acasa cum am stiut eu mai bine. Nu prea mult machiaj fiindca stiu ca nu iti place. Doar genele mi le-am alungit cu un strop de rimel ca sa poti sa imi patrunzi ochii cu mai multa usurinta.
Grabesc pasul.
Imediat iti zaresc silueta in bezna noptii, ce sta si ma asteapta in fata casei. As vrea sa te ajung mai repede dar picioarele nu ma asculta, cu toate ca ne despart vreo 3 pasi. Ma anin cu bratele de gatul tau iar tu imi oferi sarutul de fluture. Te-as gusta aici in fata casei fara sa imi pese de trecatorii de pe drum, care oricum sunt putini...
Gandurile acestea usor neortodoxe [:))] imi zburda prin minte in timp ce imi deschizi usa casei. In hol ma imbie un parfum subtire de crini. Stii ca imi plac mult de aceea mi-ai pregatit un buchet de 11 crini care ma asteapta pe masa pe care vom cina. Ah, de n-as sti ca imi gatesti atat de bun de fiecare data, as sari peste cina sa ajung mai repede in asternuturile tale. Dar din bucatarie vine un miros delicios de mancare care nu imi pare familiar. Sunt sigura ca vrei sa ma surprinzi iar! ;))
......................
Dupa cina savuram relaxati un pahar de vin. Pe fundal sunete de jazz. Ma inviti sa dansam. Daca nu ne potrivim la dans? Poate te calc pe picior si ai sa razi de neindemanarea mea, iar aniversarea noastra perfecta va fi o amintire pocita de un dans nereusit. Si totusi...incerc!
Incepem.
Dupa cativa pasi usori, ma calci pe picior. Auch! Ha!!!! NU STII DANSAAA!!!!! Rad de tine, iar tu te bosumfli ca un copil razgaiat. Ti-au rosit putin obrajii desi cred ca e de la vin. In final ne dam batuti si lasam perfectiunea filmelor de dragoste in care cinele romantice sunt perfecte in fiecare detaliu.
-Saruta-ma! iti poruncesc.
Chiar si acum, dupa 12 luni de iubire, ma mai topesc sub buzele tale de fiecare data cand ma saruti. Ma iei in brate si ma duci in dormitor unde un parfum subtire de crini ne invaluie in bezna noptii.


Fin! :D

Un gand

Eu nu plang, ploaia imi picura in ochi stropi calzi care se preling pe obrajii-mi de copila.