Un gand

Eu nu plang, ploaia imi picura in ochi stropi calzi care se preling pe obrajii-mi de copila.

Inspiratie 2.

- Sti, mie mi-e frica de pereti. Mai ales cand sunt dezgolita.
- De ce?
- Ma privesc in continuu...
- Cum asa?
- Pai ei au ochi, nu sti?
- Nu...
- Au... Au niste ochi mari care ne urmaresc fiecare miscare. Mi-e rusine de ei. Mai bine ai trage plapuma aia peste mine... Nu esti gelos pe ei?
- Daca as fi gelos pe pereti, ar trebui sa fiu si pe plapuma, si pe perna...
- Ah nu! Ele nu ne pot vedea. Au ochi dar nu ne pot vedea.
- De ce?
- Pentru ca ele sunt prea aproape de pielea noastra si inchid ochii de durere. E ca si cum m-as apropia foarte mult de ochii tai. Vezi? Nu-i poti tine deschisi. Te dor.
- Da. Dar ele te ating. Mai ales plapuma asta... pe ea sunt cel mai gelos. Vreau sa te ating doar eu.
- Pai acopera-ma tu asa sa nu ma vada peretii. ;)) Ah nenorocitii! Noroc ca nu ne aud! N-au urechi... n-as mai putea sa tip atunci cand imi oferi prea multa placere...