NEobisnuit

It's two hearts living
In two separate worlds Elton John - Sacrifice



Vreau sa imi cladesc viata asa cum vreau eu. Am ajuns la o varsta la care cred ca stiu ce e bine si ce e rau pentru mine si pentru viitorul meu. Vreau sa iau deciziile cu capul meu. Vreau sa ies din tipare, din obisnuit. Stiu si am stiut tot timpul ca viata mea va fi neobisnuita. Imi place neobisnuitul. Dar parintilor mei nu. Si pentru ca inca locuiesc cu ei, e foarte greu. Sa lupt cu ei, nu pot. E ca si umblatul impotriva vantului. Ei vor sa fiu ca 'celelalte fete', sa port papuci ca ele, sa am iubit ca ele, imbracaminte ca ele. Eu vreau sa fiu ca mine, sa port papuci ciudati, sa am iubiti neobisnuiti, imbracaminte dupa moda mea. Ei vor sa stau acasa, sa invat, sa gatesc, sa fac curatenie. Eu vreau sa ma duc la biblioteca sa invat, sa mananc la restaurant, sa am garsoniera mea pe care sa o curat. Da. Asta imi doresc: o garsoniera. O 'cutie' de locuit doar a mea. Sa o varuiesc cu verde si sa pictez floarea-soarelui peste tot. Dar cine ma asculta?
Am decis sa nu mai visez. Visarea asta...imi amaraste viata. Sunt intr-o cusca cu care ar trebui sa ma obisnuiesc dar.. mie imi place NEobisnuitul. Nu mai vreau sa lupt. Cand viata ma va trimite de acasa, voi fi fericita si voi primi libertatea cu bratele deschise. Am sa dansez pe muzica parintilor mei pana atunci.
Ma intreb adeseori: de ce imi pun limitele astea? Ce e viata asta? Nu poate fi doar scoala, acasa si Baia Mare. E absurd.