Unul dintre lucrurile pe care le detest in lumea asta e sa ma duc la biserica. Nu-mi place si cu cat ma obliga mami mai mult sa ma duc cu atat urasc mai mult. Chiar daca nu mergem decat pentru o ora, nu suport, cand stiu ca pot face altceva mult mai util, sau daca chiar vreau sa ma simt mai aproape de Dumnezeu ma rog in felul meu, cu cuvintele mele.
De ce nu imi place? Simplu: am impresia [nu stiu daca e adevarat] ca totul e fals la biserica. Lumea care merge e falsa. Preotul este fals. Singurul moment care pot spune ca imi place asa putin e predica de la sfarsit care te poate invata ceva chiar daca nu esti crestin, privind partea mai non-spirituala a cuvantarii.
Pentru mine Dumnezeu inseamna iubire. Iubirea e cat se poate de simpla. Ne pierdem in detalii marunte, in jertfe materiale, ridicam biserici, cumparam haine pentru preoti ca sa ne spalam pacatele si uitam esentialul. Esentialul care se gaseste in adancul sufletelor noastre, daca crezi. E atat de simplu sa fi aproape de Dumnezeu. Trebuie doar sa inchizi ochii si sa rostesti cuvintele care crezi tu ca te apropie. Si nu cred ca El are nevoie de cuvinte sofisticate si rugaciuni nesfarsite si rozare si alte inchinaciuni. Cred ca se multumeste cu putin, la fel cum ne invata si pe noi, daca putinul acela e din tot sufletul si e sincer.
Da pot sa ii explic asta lu mami? /:). Neah! :-j
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu