EL: Mi-e dor de tine nespus de mult, incat clipa mi se pare prea scurta, incat nu ma pot gandi mai mult la tine in acea clipa...
EA: Nu este secunda sa nu ma gandesc la tine. Te regasesc oarecum in tot ce fac...
EL: Nimeni nu stie ca dragostea noastra e de fapt modul de a ma sinucide putin cate putin in fiecare zi, cu fiecare gura de aer pe care n-o respiram impreuna, cu zadarnicia cuvintelor ce nu vor sa imi spuna ca mai esti o parte din mine...
EA: Cum am putut ascunde in acest timp o iubire care n-am putut sa o impartasesc nimanui decat tie? Oare cat timp trebuie sa astept pana sufletele noastre se vor contopi?
EL: Sufletele se pot contopi atunci cand ajung in stadiul de fluture, cand invata a zbura, a evada spre infinit. Noi inca suntem larve. Trebuie sa ne ajutam unul pe altul pentru a ne metamorfoza.
EL: Nu pot sa exprim prin vorbe iubirea, faptul ca existi, nemurirea. Nu pot sa exprim zborul ce ne desparte cand nu-s langa tine, mi-e de ajuns o noapte...
EA: -nul-
Cuvintele unui poet prafuit. Minciuni. Prefacere. Metafora. Inexistenta. Sentiment fals. Toate de dragul poeziei, de dragul ridicolului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu