Cand eram prin clasa a 10-a am inceput sa imi doresc sa fiu psiholog. De ce? Pentru ca frecventam destul de des cabinetul de consiliere psihologica de la noi de la liceu.
Am inceput cu niste vise pe care le aveam [ alea funerare :)) ], fiindca le aveam frecvent, si am vrut un raspuns... Dupa prima sedinta au urmat altele si altele, motivate de psiholog ca fiind "Sedinte de dezovltare personala". Adica sa te cunosti pe tine si sa incerci sa te dezvolti psihic cum trebuie.
De atunci, de la prima kikitza care mie mi se parea de neinteles si de nerezolvat fara sfatul psihologului, am inceput sa ma duc tot mai des la psiholog. La un moment dat am realizat ca devin dependenta... hmm... nu cred ca e cuvantul potrivit. Nu. E prea mult spus. Deci mergeam tot mai des si nu imi rezolvam "problemele" singura. Am facut o pauza pana cand am fost ranita pentru prima data de un baiat. Atunci nu am stiut ce se intampla cu mine, asa ca am ajuns de unde am inceput: psiholog. Si, cum eram oarecum "certata" cu psihologul liceului ca nu m-am prezentat la o sedinta programata, am apelat la profa mea de economie de atunci, care e si psiholog si careia ii datorez o gramada. Daca n-ar fi fost ea, nu as fi ajuns azi sa traiesc clipa cu adevarat, ca acum e momentul. Mi-as fi tot pus intrebari de fiecare data gen :" sa fac asta? sa nu fac? e bine? ce se intampla dupa ?" Si cu siguranta nu as fi trecut asa repede peste, atunci cand un baiat ma face sa sufar. Cu ajutorul ei am ajuns la concluzia ca trebuie sa traiesti momentul ala [ oricare ar fi ] daca iti doresti cu adevarat pentru ca, daca apoi ajung sa fii trist, nu conteaza. Tristetea dispare repede, pentru ca suntem adolescenti, dar amintirea aia ramane pe viata. Si tot ea m-a invatat ca suntem singurii stapani pe corpul nostru. Dar cel mai de pret lucru care ne-a invatat femeia aia era sa iubim oamenii neconditionat.
Bun...asta o fost o paranteza. Continuam...
Eu cred ca uneori in viata avem nevoie de sfaturile unui specialist. Prietenii pot sa ne ofere sprijin spiritual, ne pot sustine, familia la fel. Dar, eu cred ca avem nevoie si de oameni care stiu ce sa ne spuna. Bineinteles, orice sfat primit trebuie mai intai acceptat [ daca vrei ], sa il gandesti cu capul tau, sa vezi daca se potriveste cu felul tau de a fi si apoi sa il aplici. Acelasi lucru e valabil si cu psihologii. Pentru ca ei vorbesc de cele mai multe ori la modul general. Dar in acelasi timp te fac sa vezi lucrurile si din alte unghiuri, sa faci o schimbare atunci cand se pare ca te repeti si te scufunzi tot mai mult in aceeasi greseala. Sa iti dai seama de anumite detalii, care sunt asa usor de observat dar poate pentru care nu ai ochi.
Bineinteles, am mai crescut si am renuntat la ideea de psiholog. Poate ca o slujba secundara dar nu de sine statatoare. Nu in Romania.
Have a nice day!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu